Pagina COPIILOR

Drepturile Copiilor

• Convenţia drepturilor copilului
• Drepturile copilului
• Drepturile şi obligaţiile părinţilor
• Contacte utile

Ce este Convenţia cu privire la Drepturile Copilului?

În 1989 liderii tuturor țărilor membre ONU s-au întâlnit pentru a întocmi un set de promisiuni pentru copii. Convenția cu privire la Drepturile Copilului se adresează fiecarei persoane sub vârsta de 18 ani și prezintă lucrurile de care copiii au nevoie pentru a supraviețui și pentru a se dezvolta la potențialul lor maxim.

Convenţia reprezintă un set de standarde şi obligaţii universal valabile. Conventia cu privire la Drepturile Copilului este acordul semnat de cele mai multe țări de pe acest glob, excepție fac Statele Unite ale Americii (din cauza sistemului de stat federal) și Somalia (din cauza lipsei unei structuri guvernamentale) care nu au ratificat convenția. Statele dezvoltate au promis să susțină statele în curs de dezvoltare astfel încât drepturile copiilor să fie respectate în toate țările.

De ce este Convenţia importantă?

Toți copiii au drepturi și toate acestea sunt menționate clar în convenţie. Copiii din lumea întreagă au dreptul la supravieţuire, la dezvoltare la un potenţial maxim, la protecţie împotriva oricărei influenţe negative, abuz şi exploatare şi la participare deplină la viaţa familială, culturală şi socială. De asemenea, adulții și guvernele au responsabilități și obligații pentru a se asigura că drepturile tuturor copiilor sunt respectate.

Din cinci în cinci ani, Comitetul pentru Drepturile Copilului de la Geneva analizează respectarea drepturilor copilului în mai multe țări și face recomandări guvernelor pentru îmbunătățirea vieții copiilor. Cele 4 principii de bază ale convenţiei sunt: non-discriminarea; urmărirea celor mai bune interese ale copilului; dreptul la viaţă, supraviețuire și dezvoltare; respect faţă de părerile copilului.

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului are 42 de articole care se referă strict la drepturile copilului. Aceste articole sunt clasificate în:

• drepturi de protecție
• drepturi de dezvoltare
• drepturi de participare

Art. 2

Drepturile tuturor copiilor trebuie respectate, indiferent de rasa, etnia sau naţionalitatea fiecăruia, de culoarea pielii, de limba vorbită, de religia practicată, indiferent dacă sunt fete sau băieţi. Copiii trebuie să fie protejaţi împotriva oricărei forme de discriminare.

Art. 6

Orice copil are dreptul la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare.

Art. 7, 8

Orice copil are dreptul la un nume, la o naţionalitate, are dreptul, în măsura posibilului, să-şi cunoască părinţii şi să fie îngrijit de aceştia.

Art. 12, 13, 14, 15

Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte. Copiii au dreptul de a se informa, de a fi ascultaţi.

Orice copil are dreptul la libertatea de a gândi, de a avea o religie, de a participa la întruniri paşnice care nu încalcă drepturile celorlalţi.

Art. 24

Copiilor trebuie să li se asigure condiţii pentru a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de servicii medicale şi de recuperare. Părinţii lor vor fi informaţi despre avantajele alăptării, ale igienei şi curăţeniei mediului înconjurător, despre modalităţile de prevenire a accidentelor şi a practicilor dăunătoare sănătăţii copiilor.

Art. 28, 29

Copiii au dreptul la o educaţie de calitate care să le asigure egalitatea de şanse şi dezvoltarea personalităţii lor. Ei au dreptul la învăţământ primar obligatoriu şi gratuit, la asigurarea accesului la liceu şi facultate, la servicii de informare şi orientare şcolară şi profesională.

Art. 30

Copilul care are altă etnie, religie, vorbeşte altă limbă decât majoritatea are dreptul la viaţă culturală proprie, are dreptul să îşi declare apartenenţa religioasă şi să practice propria religie. Are, de asemenea, dreptul de a folosi limba proprie.

Art. 19, 34, 36, 37, 39

Copiii trebuie protejaţi împotriva oricăror forme de exploatare, împotriva violenţei, abuzului, abandonului şi a altor tratamente dăunătoare.

Mai multe informații puteți găsi în documentul Drepturile copiilor pe înțelesul lor.

Cu ocazia aniversării a 20 de ani de la semnarea Convenției de către România, am realizat un buletin informativ pe aceasta temă cu multe articole scrise de voi, copiii.

Drepturile și obligațiile părinților sunt prezentate în Noul Cod Civil în:

Art. 483 – Autoritatea părintească

(1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

(2) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.

(3) Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

Art. 484 – Durata autorităţii părinteşti

Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu.

Art. 485 – Îndatorirea de respect

Copilul datorează respect părinţilor săi indiferent de vârsta sa.

Articolul 487 –  Conţinutul autorităţii părinteşti

Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.

Articolul 488 – Indatoririle specifice:

(1) Părinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios.
(2) În acest scop, părinţii sunt obligaţi:
a) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;
b) să prezinte şi să permită informarea şi lămurirea copilului despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;
c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului;
d) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.

Art. 490 - Drepturile părintelui minor

(1) Părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana copilului.

(2) Drepturile şi îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, după caz, altei persoane, în condiţiile legii.

De asemenea, legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului vorbește despre drepturile și obligațiile părinților:

Art. 47

(1) Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale.
(2) Părinții copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educației care urmează să fie dată copiilor lor și au obligația să înscrie copilul la școala și să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor școlare.