NENCIULEŞTI

Poezie

Vrèo zgâtie de fată
de Mihai EMINESCU
Vrèo zgâtie de fată
Cărei gura nu-i mai tace,
Ca stigleţii-ntoarce capul
Când încolo, când încoace.

Sau o alta visătoare
Care lină şi măreaţă
Are-n ochii-i întuneric
Şi mândrie are-n faţă;

Sau mai mici şi mai plinuţe,
Sau mai zvelte şi mai slabe,
Toate peste-un sfert de secol,
Vai! vor fi aproape babe.

Şi zâmbesc atât de dulce
Ca şi când ar fi de-a pururi!
Toate graţiile de astăzi
Or să fie atunci cusururi.

George Coșbuc
________________________________________
Decebal către popor

Viața asta-i bun pierdut
Când n-o trăiești cum ai fi vrut!
Și-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem și-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta și-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orișicare laș fugar!
Murmurul, azi și orișicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea și lașii știu!
Toți morții tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd și cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit și-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e brațul tău
Când morții-n față nu tresari!
Și însuți ție-un zeu îți pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Dușmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Și ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Și nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Și-acum, bărbați, un fier și-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi brațele jurând le-ați pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Și-n zei! Dar vă gândiți, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Dușmanii lângă noi!

Dacã,

De R Kipling

Daca poti sa ai ineredere in puterile tale, cand toti se indoiesc de tine , dar sa fii cu ingaduinta fata de neancrederea lor ,

Sau mintit fiind , sa nu te amesteci in minciuni si sa nu dai cale urii tale ,

Si totusi sa nu te arati nici prea bun si nici prea intelept ,

Daca poti sa visezi , dar sa nu-ti faci din vise stapan ,

Daca poti sa astepti, fara sa fi ostenit asteptand ,

Daca poti sa te-nta1nesti cu TRIUMFUL si cu DEZASTRUL si sa-i tratezi la fel pe-acesti doi impostori ,

Daca poti sa mergi alaturi de regi fara sa-ti pierzi virtutea
Sau sa vorbesti multimii , fara sa-ti pierzi bunul simt ,

Daca nici dusmanii si nici prietenii iubitori nu te pot rani ,

Daca poti sa-i pretuiesti pe toti insa pe nici unul prea mult ,

Daca poti sa faci o gramada din lucrurile tale si s-o risti pe o singura tura de ruleta si pierzand ,

Sa pornesti din nou la drum , de la inceputurile tale si totusi sa nu sufli o vorba despre pierderea ta ,

Daca poti sa-ti fortezi nervii, inima, tendoanele sa te serveasca mult timp dupa ce s-au uzat si n-a rnai ramas nimic din tine, in afara de vointa care-ti spune continua ,

Daca poti sa umpli neanduplecatul minut cu valoarea celor saizeci de secunde parcurse ,

Al tau e pamantul ,
Cu tot ce e-n el ,
Ba mai mult ,
Vei fi om , prietene !